Plinio Corrêa de Oliveira

Revista "Catolicismo", 1952-08

Acest articol a fost scris în anul 1952, an în care moda se adapta stilului locului de muncă ,,casual”. De atunci, multe companii au schimbat îmbrăcămintea proprie stilului ,,casual”, probabil realizând că influenţează munca. Unele şcoli le-au urmat exemplul.

Din punctul de vedere material al lucrurilor, hainele servesc doar pentru a ne acoperi corpul. Putem recunoaşte funcţia lor de protecţie, simţământ ce izvorăşte din adâncul instinctului nostru.

Cu toate acestea, aceia care ştiu că omul este mai mult decât materie, ştiu de asemenea că îmbrăcămintea nu are doar un rol protector. În funcţie de ordinea naturală a lucrurilor, îmbrăcămintea ar trebui, de asemenea, să facă şi un serviciu spiritului.

Dar ce fel de serviciu? Anumite forme, culori, sau calitatea materialului produc asupra oamenilor impresii distincte. Ele nu sunt impresii convenţionale sau imaginare; sunt adânc înrădăcinate în esenţa realităţii. Ele produc impresii şi, apoi, stări de spirit, atitudini mentale şi, în anumite cazuri, înclinaţii puternice în formarea unei personalităţi. Acesta e unul din fundamentele artei. Astfel, un om poate să-şi exprime prin haine personalitatea lui morală până la un anumit punct. Acest lucru e uşor de văzut în îmbrăcămintea feminină, atât de capabilă să oglindească caracterul mental al femeilor.

Mai mult decât atitudini mentale ale unui individ, vestimentaţia profesională tinde să exprime caracteristici ale unei profesii. Poate fi sobră precum sutana unui preot, gravă ca roba unui profesor, impunătoare ca mantia unui rege etc.

Când o epocă este caracterizată prin dorinţa de a înălţa omul sau de dorinţa de a-i satisface setea de demnitate, grandoare şi seriozitate, atunci hainele, comune sau profesionale, accentuează impresia acestor valori în fiecare persoană. Îmbrăcămintea bărbaţilor din această epocă va fi sau va avea tendinţa de fi nobilă, demnă, bărbătească şi serioasă de la suveran până la cel din urmă om de rând. Acesta e doar un indiciu al modei din vremuri de altădată.

Publicăm pe această pagină fotografia unui portar al Băncii Angliei în hainele sale tradiţionale. E aproape imposibil să exprimăm mai bine, modesta dar reala sa poziţie de responsabilitate şi autoritate pe care o are această persoană umilă dar onestă.

Cealaltă imagine reprezintă doi bărbaţi moderni aşa cum sunt îmbrăcaţi, de obicei, la plajă şi la ţară. Sunt acea categorie de bărbaţi ce se felicită pe ei înşişi deoarece sunt în pas cu ,,progresul”. Astfel de haine tind să invadeze toate aspectele vieţii; ele sunt deja admise în unele oraşe, ca de exemplu, Parisul vara.

Ce mentalitate revelează aceste haine? Aceea că cineva ar putea fi tolerat ca având un comportament de copil... şi nimic mai mult. Indiferent de clasa socială, îmbrăcămintea ar trebui să oglindească gravitate, simţul responsabilităţii şi nobleţea spiritului. Ce ocazii oferă aceşti oameni pentru a reflecta aceste lucruri ale sufletelor lor?

,,Spune-mi cum te îmbraci şi îţi voi spune cine eşti”. Această maximă, folosită eronat de atâtea ori atunci când vrem s-o aplicăm individual, este foarte adevărată aplicată diverselor epoci ale istoriei.

Două tipuri de haine, două mentalităţi, două stiluri de viaţă. Dar ce diferenţă! Şi cine va îndrăzni să spună că a fost mai bine?